Spre deosebire de SUA, unde există un scor de credit unic și public (FICO), în România nu primești un singur număr oficial. În schimb, băncile își formează propria evaluare a riscului combinând mai multe surse de informații.
Ce surse folosesc băncile
- Biroul de Credit — o companie privată la care majoritatea băncilor și IFN-urilor raportează cum plătești ratele la credite și carduri.
- Centrala Riscului de Credit (CRC), administrată de BNR — evidența datoriilor tale la instituții de credit, folosită de bănci în procesul de analiză.
- Modelul intern de scoring al fiecărei bănci — combină istoricul tău de plăți cu venitul, gradul de îndatorare și alte date din cerere.
Ce contează cel mai mult, în practică
- Plata la timp a ratelor — un istoric de întârzieri la Biroul de Credit este, de obicei, cel mai mare factor negativ în analiza unei bănci.
- Gradul de îndatorare — cât din venitul tău lunar merge deja spre rate la credite. Băncile au, de regulă, un plafon (adesea în jur de 40-45% din venitul net) peste care aprobarea devine mult mai greu de obținut.
- Numărul de credite active și cereri recente — prea multe cereri de credit într-un timp scurt poate ridica semne de întrebare pentru bănci.
Ce poți controla, de fapt
- Nu rata nicio rată — chiar și o singură întârziere semnificativă poate rămâne vizibilă la Biroul de Credit o perioadă și poate afecta viitoare aprobări.
- Ține gradul de îndatorare sub control — cu cât ratele lunare ocupă un procent mai mic din venit, cu atât mai ușor treci de analiza băncii pentru un credit nou.
- Nu închide brusc toate liniile de credit dacă asta îți schimbă radical profilul — o evoluție stabilă în timp e privită, de regulă, mai bine decât schimbări bruște.
O verificare rapidă
Poți verifica propriul raport la Biroul de Credit contra cost, ca să vezi exact ce văd băncile despre tine. Comportamentele de mai sus (plată la timp, îndatorare controlată) sunt, oricum, obiceiuri financiare sănătoase în general — de aceea ajută și la analiza de credit.